Îmi aduc aminte de aminte de momentul în care tata mi-a recomandat să citesc această carte, spunându-mi că este interesantă și că m-ar putea ajuta. A stat mulți ani pe raftul bibliotecii, am plecat între timp la Cluj, am terminat facultatea, m-am angajat, am ajuns să o citesc pentru prima dată acum 3 ani.
A fost printre primele cărți de dezvoltare personală pe le-am citit, ca un fel de introducere într-o lume complet nouă în care ți se dau niște piese de puzzle, niște idei, niște exemple și tu trebuie să începi să începi să le pui cap la cap.
Weekendul acesta am ajuns să o recitesc, însă am recitit-o într-un alt context, concentrându-mă pe informațiile cheie care m-ar putea ajuta pe viitor.
Ce înseamnă „self leadership” și cum ajungi să îl practici?
De fiecare dată când ne plănuim să facem ceva nou, ceva ce ni se pare interesant, ne entuziasmăm foarte tare la început (D1), dar pe parcurs,din oarecare motiv, ajungem să ne pierdem motivația și în marea majoritate a timpului, acest fapt ajunge să fie un motiv suficient pentru a abandona o idee. Motivația ți-o poți pierde din varii motive, de exemplu, poți ajunge într-un impas și faptul că nu reușești să treci singur mai departe te poate demotiva în asemenea măsură încât să abandonezi cu totul ideea, gândindu-te că nu ești făcut pentru asta sau că nu a fost o idee bună de la început (sau multe alte scuze).
Realitatea este că acest sentiment este normal și că toată lumea trece prin acest pas, contează însă cum poți depăși această stare. În imaginea de mai jos sunt descrise etapele prin care trecem în momentul în care ne lovim de ceva nou. De cele mai multe ori, pasul D2 este cel decisiv. Aici renunță marea majoritate, fără să ia însă în calcul toate posibilitățile.
Primul pas, în ori ceea ce faci, este să îți asumi responsabilitatea și să nu arunci vina în stânga-dreapta. Asta te va ține în priză și te va motiva și te va face să fii mult mai implicat. Oricare ar fi scopul tău, trebuie să începi să analizezi situația în care te afli, să pui pe hârtie ce cunoștințe ai în respectivul domeniu, nivelul tău de expertiză și totodată să îți evidențiezi și lacunele.
Ce trebuie să îmbunătățești la tine?
Cui îi poți cere ajutor?
Cu cine poți vorbi să te ajute să vezi lucrurile și din altă perspectivă?
Dacă revenim puțin la grafic, putem vedea că fiecare pas are asociat un anumit stil de lidership:
D1 – Experiență și cunoștințe puține, însă motivația mare, ceea ce ne face entuziasmați și dornici să continuăm – în acest pas trebuie să ținem cont că avem nevoie de ghidare, de oameni care să ne îndrume și să fie cu ochii pe noi în caz că o luăm pe o direcție greșită. Asta se întâmplă deja de obicei în firme, în momentul care te angajezi sau începi un proiect nou, ți se asignează un mentor care ar trebui să îți dea task-uri, să îți răspundă la toate întrebările și să îți dea sfaturi / directive exacte legate de cum să îți faci treaba. Așadar, la pasul D1 vom avea nevoie de o persoană care să practice un stil de leadership directiv.
D2 – Când ajungem însă la pasul D2, motivația pe care am avut-o scade considerabil, pentru că ne dăm seama că avem multe de învățat și că trebuie să investim destul de mult timp și de aceea acesta e pasul în care majoritatea oamenilor renunță. Așa că, aici pe lângă puțină disciplină proprie și îndrumare, vei avea nevoie și de suport moral și încet, încet vei vedea că prinzi din zbor noi skilluri. În acest caz, stilul de leadership potrivit este cel de tip coaching / îndrumător, având nevoie de o persoană care să te asculte, să analizeze ideea ta și să te îndrume.
D3 – În pasul D3, se presupune că deja știi ce ai de făcut, doar că e posibil să nu te simți destul de sigur pe tine, iar din această cauză, la fel, îți poate scădea motivația deci, stilul de leadership potrivit în acest caz e cel încurajator, care nu se implică mai deloc în deciziile pe care le iei, nu îți zice cum să îți faci treaba, ci doar te încurajează: Take action!
D4 – Din acest moment, ar trebui să te descurci singur, fără supraveghere, unde task-ul îți este delegat cu totul și tu ai destulă încredere în tine. Stilul de leadership aferent acestui pas final de dezvoltare este cel delegativ, unde toate deciziile îți aparțin și tot ce îl interesează pe leader sunt rezultatele.
Leadership-ul situațional
Acest tip de leadership se numește leadership situațional, care este un stil flexibil de lidership adaptat la nivelul de dezvoltare al persoanelor de care un leader este responsabil.
Dacă sunteți interesați de subiect, vă recomand să citiți cartea. Veți vedea că aceste tips and tricks nu sunt prezentate ca într-un curs, ci ca pe o povestire din viața unei persoane care se confruntă cu niște probleme la locul de muncă și ce face ca să se ridice și să depășească situația.
Autor: Ken Blanchard
Titlu: Self Leadership and the One Minute Manager
