Can I at least have a chance to speak?
Ca individ, ești influențat zilnic, fie că vrei, fie că nu, de diverși factori care pot să își lase amprenta pe tine destul de serios. Dar tu, la rândul tău? Ești conștient de ce influență ai asupra celor din jur sau măcar cum ești perceput?
Se spune că orice formă de comunicare este de fapt un act de influențare, indiferent dacă vrei să convingi o persoană să facă ceva sau vrei doar să îl faci să înțeleagă o anumită idee. Așa că, armele tale principale în acest caz, pe lângă cuvinte, sunt: vocea, mai exact tonul pe care îl folosești și componenta non-verbală (expresiile faciale, gesturile, etc).
Cât de conștient ești în general de felul în care te exprimi?
De multe ori, nu neapărat cuvintele pe care le rostești îți fac nedreptate, ci tonul pe care îl folosești, iar dacă îl aplici greșit te poate pune într-o situație extrem de inconfortabilă.
Și pentru că nimănui nu îi place să fie luat la rost (cu sau fără rost) sau să i se facă reproșuri pentru orice chichiță, un comentariu nelalocul lui este perceput și mai intens dacă și tonul este unul acuzator sau chiar și sarcastic. Așa că indiferent de situație, tonul vocii ar trebui să fie controlat și cât se poate de calm pentru că altfel riști să fii perceput ca o persoană dificilă, cu un stil agresiv de comunicare, care este total diferit de stilul asertiv, recomandat în general, mai ales când ai de a face cu mulți oameni, colegi, subordonați, etc.
Ce este asertivitatea?
Asertivitatea este o tehnică de comunicare prin care cel care o folosește prezintă: “un comportament ce ii permite unei persoane sa acționeze cât mai bine în interes propriu, sa își apere punctul de vedere fără o anxietate exagerata, să-și exprime sentimentele în mod sincer și să se folosească de propriile drepturi fără a le nega pe ale celuilalt”.
– Jean Cottraux
Ce nu este asertivitate?
- Să mergi către cineva și să dai cu pumnul în masă în timp ce îi ceri explicații.
- Să fii indignat și să ai aere de superioritate când cineva nu cunoaște un subiect, în loc să stai frumos să îi explici și să te gândești că poate persoana respectivă nu a avut contact până acum cu acel domeniu. Nimeni nu se naște învățat. E ca și cum te apuci să cerți un copil în plină dezvoltare și îl să îl faci în fel și chip pentru că el nu s-a gândit exact la ce te-ai gândit tu. Gândește-te cu ce probleme de insecuritate se va confrunta acel copil și viitorul adult doar pentru că părintele lui a vrut să demonstreze că se simte superior (ca să răspund la întrebarea – ce influență poți avea asupra celor din jur).
- Să pleci din cameră în timp ce se dezbate un subiect pentru că lumea nu a luat de bun ce ai zis și nu vrei să asculți părerea celorlalți. Adică cum pot și alții să își dea cu părerea? Cum îndrăznesc?
- Să fi extrem de autoritar cu cei din jur și să nu vezi decât latura ta a poveștii.
Exemplele de mai sus sunt încadrate în categoria de agresivitate verbală, nu asertivitate. Agresivitatea verbală nu se reduce doar la folosirea cuvintelor obscene, ea se poate manifesta în diverse feluri, inclusiv în dorința de a domina discuția, fără să îți pese de părerea celeilalte persoane.
În termeni “științifici” avem următoarele tipuri de comunicare:
Comunicarea pasivă: cei care comunica pasiv sunt excesiv de amabili în orice situație, gata sa îndeplinească orice solicitare din partea cuiva pentru a nu strica relațiile cu aceste persoane. Cei care folosesc acest mod de comunicare nu au curajul să își apere drepturile sau nu le cunosc.
Comunicarea agresivă: presupune utilizarea constrângerii și a intimidării, comunicarea pe un ton autoritar și ostil a propriilor dorințe și nevoi. Presupune satisfacerea propriilor drepturi fără a ține cont de sentimentele și drepturile celorlalți.
Comunicarea pasiv-agresiva: deși nu își manifestă agresivitatea în mod direct, aceste persoane manifesta o rezistență indirectă la solicitările celorlalți (de exemplu, amânarea îndeplinirii sarcinilor cu care nu sunt de acord);
Manipulatorii: aceste persoane pozează în victime și îi determină pe cei din jur să se simtă vinovați sau să simtă compasiune față de ei pentru a obține ceea ce doresc.
sursa: http://snt.ro/8/89611.ro.php
Dacă stăm să ne gândim, cu siguranță ne vin exemple din viața de zi cu zi pe care le-am putea încadra în fiecare categorie prezentată. În teorie, prima tangență cu asertivitatea ar trebui să o avem încă de mici copii, din educația pe care o primim de la părinții noștri prin micile sfaturi pe care ni le dau, cum ar fi: să ne comportăm frumos cu cei din jur, să îi ascultăm dar și să ne susținem punctul de vedere însă fără a-i desconsidera pe cei din jurul nostru.
Din păcate însă, din cauză că aceste lucruri nu se prea învață la școală, cel puțin nu la noi, multă lume le trece cu vederea fie din cauză că nu le consideră importante, fie că poate nici nu știu de existența lor.
Sper că am reușit să vă stârnesc puțin curiozitatea să căutați și să vă informați mai mult în legătură cu acest subiect. Există destul de multe referințe online și cărți care să vă ajute să vă autoeducați și să vă dezvoltați armonios în continuare, indiferent de vârstă.
Vă invit să urmăriți un videoclip din seria TED Talks care explică cum poate fi aplicată asertivitatea:
Si unul bonus, ca să ne mai lărgim orizonturile:
